Răsturnînd niţel istoria în Ajunul Noului An

Se spune că în după amiaza ultimei zile a anului, hatmanul chema boierii la Curte pentru vecernie. Domnitorul îi servea, după moda rusească, cu „vutcă” şi, după moda turcească, cu dulciuri şi cafea. Boierii stăteau, însă, cu inimile îngheţate pentru că acum, după capriciul sau înţelepciunea domnitorului, erau reîmpărţite dregătoriile (funcţiile) boiereşti. Boierii cei mari trăgeau cu urechea pe la uşile camerelor domneşti; cei mai mici şedeau ghemuiţi pe scările, beciurile şi prin Curtea palatului.

În zori, cu toţii se pregăteau pentru liturghie (la Iaşi, locul de desfăşurare a ceremonialului de Anul Nou era biserica Sf. Nicolae Domnesc). După slujbă, domnitorul se aşeza pe scaunul domnesc, iar postelnicul (maestrul de ceremonii), anunţa noua împărţire a dregătoriilor. Boierii numiţi primeau caftan şi sărutau mâna domnitorului, făcîndu-i urări şi daruri(blănuri de rîs, ceşti, un lighean şi un ibric); boierii rămaşi fără dregătorie se întorceau acasă unde izbucneau bocetele jupîneselor lor. Ei îşi înnecau amarul în cafele sau tutun şi abia acum cugetau cu amărăciune cum se învîrte roata lumii.


Norocoşii, însă, rămîneau, spre seară, la un ospăţ în Sala tronului unde exista obiceiul plăcintei cu răvaş, servită pe lîngă mîncărurile după reţete nemţeşti, franţuzeşti şi italiene. Plăcinta, coaptă în tavă întinsă, cu straturi subţiri de aluat, avea înăuntru, în diferite locuri, bani de aur şi răvaşe. După ce domnitorul împărţea plăcinta, răvaşele erau citite cu glas tare. În ele era scris: „Beţiv”, „Hapsân”, „Muieratic”, „Poftitor de domnie” etc., iar domnul adăuga cîte un comentariu pentru fiecare, o vorbă de duh, spre hazul şi deliciul adunării.

După ceremonia plăcintei cu răvaş, boierii se puteau întoarce la casele lor, cu gîndul că doar peste cîteva zile, la 6 ianuarie, se întorc iar la Curtea domnească pentru sărbătoarea Bobotezei.