Alexandrina. Interviu cu un copil-adult

Cu siguranta multe persoane s-au incantat in weekend-ul trecut (17-18 decembrie 2011) in Mojo Bar si in Dublin Pub cu vocea melodioasa a artistei basarabence, Alexandrina Hristov. Printre iscalituri pe bilete, fotografii si lumini care mai de care mai colorate, aceasta imi zambeste pe sub palaria veche de peste 100 de ani in care atasat avea un avion de aur. Ochelarii omniprezenti la concertele ei parca ii creaza o viziune tot mai larga asupra publicului si in acelasi timp o lume numai a ei, printre fluturi, pasari, avioane, flori de liliac, femei dietice si pijamale reci.

"Sunt eu o fire mai copilaroasa, nu m-am maturizat complet."

Foto: Gabriela Dobos

Giorgiana Astefanei: Esti impacata cu ceea ce ai, spui intr-un interviu, ce mai vrei sa faci in continuare in viata muzicala?

Alexandrina Hristov: Foarte multe am de facut. Am multe albume in minte, multe concerte, multe idei. Una dintre ele se va materializa in concertul-spectacol “Vis in vis” ce va avea loc la Teatrul de pe Lipscani cu o trupa de actori, Fantasmagoria se numeste, si-o sa fie altceva decat ceea ce am facut pana acum. Dupa aceea va fi si un turneu prin tara.

G.A.: Spui ca “Om de lut” este copilul tau unul frumos si gingas, rafinat si expresiv, dat fiind ca acesta are majoritatea calitatilor cum va fi urmatorul?

A.H.: Eu am mai multi copii. Toate tablourile mele sunt copii. Va fi la fel de iubit si la fel de gingas pentru ca asta simti. Va fi cu siguranta unul diferit.

G.A.: Semnificatia numelui tau releva o fire independenta, daca e sa dam putin timpul inapoi cam asa e, ti-ai lasat amprenta asupra tablourilor tatalui tau, te-ai casatorit devreme si ai fost o mama-studenta.

A.H.: Stiam ca Alexandrina e o specie de magnolia, dar semnificatia asta chiar ma reprezinta.

G.A.: Stiu ca mama ta s-a stins cand tu aveai 13 ani, care este cea mai frumoasa imagine pe care o ai cu ea?

A.H.: Mama era o femeie deosebit de frumoasa din toate punctele de vedere, era foarte calma, inteligenta. Avea mainile foarte frumoase, mainile miroseau a menta, ne facea placinte, mancare boiereasca in weekend si ne iubea foarte mult.

G.A.: Cat de fidela este copia mamei tale, pe numele de Alexandrina?

A.H.: Incerc sa fiu ca mama pentru mine intai si in mod automat pentru copilul meu.

G.A.: Spui ca doar in amintire se mai intoarce copilaria in tine...

A.H.: Sunt eu o fire mai copilaroasa, nu m-am maturizat complet. Sunt intre copil si adult si sper ca asa o sa raman.

G.A.: Decat sa stai cu alti copii, tu preferai sa stai in casa sa cosi papusi, sa canti in fata oglinzii, sa scrii si sa pictezi. Ce se reflecta in oglinda acum?

A.H.: Aveam o lume a mea atunci… Iubirea. Da, ea se reflecta.

G.A.: Care e desenele animat al copilariei tale?

A.H.: Vini Pu (n.r. Winnie the Pooh), am crescut pe filme rusesti, care erau si sunt pentru mine niste desene de referinta chiar si acum si in acelasi timp si pentru noile generatii.Valiusa (n.r. Valentina) le stie, trebuie sa stie ce stiu si eu.

"Mie nu-mi place sa semnez contracte. Eu fug de contracte!"

G.A.: Filmul Trois femmes de Moldavie a reprezentat rampa ta de lansare in muzica. Ti-a trecut prin minte ideea ca vei renunta la publicitate (n.r. realiza etichete de vinuri) pentru muzica?

A.H.: Nu niciodata. Paul (n.r. Paul Cuzuioc) pe vremuri era student la Regie la Viena si pentru facultate trebuia sa faca un documentar. Asa a avut ideea de a-l face in Moldova si m-a ales sa fiu una dintre protagoniste, deoarece eram in contrast cu celelalte doua personaje. Astfel, dupa ce au aparut trei melodii de-ale mele pe coloana sonora a acestuia, fiind apreciate am venit in Romania.

Foto: Gabriela Dobos

G.A.: Si totusi, ai mai bine de cinci ani de cand esti in Romania, sufletul tau insa, ramane in Basarabia.

A.H.: Sufletul meu e acolo unde merg, nu e nici in Basarabia, nici in Romania. Imi place in Romania ca am un public extraordinar care ma iubeste. In Republica Moldova am cantat doar de doua ori, asadar, publicul meu e aici, in Romania. O sa merg la un moment dat acolo, numai ca nu are cine sa se ocupe de organizarea unui concert, imi doresc sa cant si acolo, evident.

G.A.: De ce nu ai incheiat contracte sa ai propriul tau producator si ai inregistrat singura melodiile?

A.H.: Pentru ca e mai simplu asa. Eu cred in ceea ce simt si mie nu-mi place sa semnez contracte. Eu fug de contracte si niciodata nu stii ce subinteleg ele. Plus ca sunt o fire independenta, nu-mi vreau sa-mi impuna cineva cum sa cant, ce sa fac.

G.A.: La 20 de ani, ce ai gasit tu “printre flori”?

A.H.: Un copil. El mi-a dat un impuls ca sa scriu muzica astfel, am inceput sa scriu de la 20 de ani cand s-a nascut Valentina.

G.A.: In Mojo data trecuta cand ai fost alaturi de tine a cantat si o fetita, pe Valentina ai lua-o in concerte sa cante alaturi de tine?

A.H.: In functie si de alegerea ei. Daca o sa-si doreasca eu o astept cu bratele deschise. Eu i-am spus ca daca o sa invete bine la scoala de muzica si o sa fie buna in ceea ce face, face harpa si pian, o s-o iau in trupa cu onorariu (rade).

G.A.: Cum e Alexandrina acum?

A.H.: A cantat toata viata, dar nu credea c-o sa cante pe scena pentru public.