Un suflet schilodit si poeziile vindecătoare: Ilie Tudor

"duduiau zidurile şi caloriferele de poezie românească..."

Foarte rar mai auzim vorbindu-se despre ororile comunismului, se-ncearcă oare o muşamalizare a istoriei? Poezia din temniţele comuniste a reprezentat din totdeauna un subiect interesant, asupra căruia multe poveşti au fost aduse la cunoştinţă publicului. Doar cîteva asociaţii mai fac lucrul acesta, precum Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, Fundaţia Academia Civică istorii ce au fost aprofundate de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Un documentar de 30 de minute în care foşti deţinuţi politici ca: Aspazia Otel Petrescu, Eugen Dumitriu, Dorina Cristea, Demostene Andonescu, supravieţuitori ai temniţelor comuniste, au vorbit despre poeziile care le luminau viaţa întunecata din timpul detenţiei, în următoarele două ore ale dezbaterii organizate la Facultatea de Teologie o poveste cutremurătoare a fost împletită de către tatăl renumitului cîntăreţ Tudor Gheorghe, Ilie Tudor.

Condamnat politic la 22 de ani de detenţie şi marcat de evenimentele trăite pe parcursul a celor 6 ani cît a făcut în închisoarea din Aiud, nea Ilie Tudor a vorbit în mijlocul sălii arhipline de studenţi însetaţi de cunoaştere, despre cum a ajuns în închisoare şi mai ales despre versurile lui Radu Gyr încărcate de credinţă ce erau scrijelite pe pereţii minţii. Acest efervescent rezultat a fost datorat vieţii spirituale pe care deţinutii au dobîndit-o în închisoare.

"Poezia - e modul de expresie a temniţelor"

Dacă memoria era singura legatură dintre poezie, Iisus şi om, lacrimile reprezentau liantul realităţii dure aproape nesfîrşite. Această comuniune de suferinţă, autoînţelegere reciprocă au făcut ca deţinuţii închisorii din Aiud să comunice prin intermediul codului Morse, dar şi a scoarţelor de săpun, împărtăţindu-şi astfel noile versuri: "pe bucata de săpun scriam 2-4 strofe de baladă pe care nu le ţineam minte, mai apoi le învăţam."

În 2010, Tudor Gheorghe a susţinut la Iaşi un spectacol intitulat "Chemarea păsării de acasă" prin care releva prin cîntecele sale dureri din perioada neagră a istoriei ţării noastre după versurile lui Mircea Micu. "Simt poezia lui, mă simt ca el, dezrădăcinat în propria ţară, departe de tradiţiile în care am crescut, departe de lumea satului care a dispărut, asediat de agresivitatea citadină, în căutarea amintirilor, în căutarea unui orizont liniştitor care nu se întrevede”, susţine maestrul Tudor Gheorghe pe blogul dedicat lui.

Sursa: AltIasi.ro