Şi nu, nu e odă pentru Eminescu, dacă la asta vă gîndeaţi, încă nu e 15 ianuarie! :))
Ceea ce vreau eu să scriu e o altfel de odă, "aterizată" pe alte meleaguri, în alte vremuri, pe cînd "gogoşarii" erau cultivaţi de o preafrumoasă gradinăreasă pe nume Duda. Să-ţi fie cunoscut numele? Ei bine, nu cred, sau poate da!?
Nici nu ştiu dacă e odă. Oricum e ceva, adresat către cineva, cu un mesaj anume ce pare că nu are ecou (îi lipseşte microfonul ar spune unii în glumă) peste munţii şi văile pe care i-ai creat în al nostru Paradis.
A trecut atîta timp... au trecut şi cîrdurile de cocori, s-au stins şi florile de prin grădini, şi frunzele copacilor au picat, uite că acesta nemilos, răbdare cu tine, un întîrziat, un rătăcit poate, nu are. Curge, curge molcom în clepsidra-mi de pe raft, iar frigul a pus stăpînire peste ale mele mădulare, dansînd nud în camera întunecată. E evident că şi-a intrat în drepturi mireasa anotimpurilor. Gerul îmi pictează în geam flori de gheaţă... Dar să revenim asupra odei pe care vroiam să ţi-o dedicăm. Te întrebi cine? Mai ai tupeul să întrebi asta? Ei bine, noi, cei care ţi-am fost alături poate mai mult la bine (:D) decît la rău (deh... aşa-i între prieteni... le eşti aproape doar cînd lor le este bine, nicidecum în situaţia contrară).
De ceva vreme, parcă ai dispărut. Să te fi pierdut printre atîta anatomie sau pur şi simplu ai dorit să o termini cu noi? Cum care noi? Aceeaşi prieteni de mai devreme.
Uite... unii dintre noi, cred că ai dorit să rupi legătura cu "Paradisul" nostru, însă eu eu sunt de altă părere: eşti între munţi, ferecat de vorbe, amintiri şi ai nevoie de ajutor.
Bine poate am exagerat... dar nu-i nimic, ideea ai prins-o şi ţine-o bine, te rog!
Odei mele îi lipseşte curajul să iasă la suprafaţă aşa că îţi las ca mesaj: o lumînare vom aprinde pentru a-ţi călăuzi drumul către noi atunci cînd vei avea de gînd să priveşti în urma ta, realizîndu-ţi nepăsarea nejustificată pentru ai tăi foşti colegi de breaslă. Am vrut să modific, însă acest mesaj a primit unele aprecieri... :-) Ca să fiu puţin ironică Emin, dragul meu eşti apreciat, în pofida faptului că lumea nu ştie despre cine este vorba. Iar dacă o lumînare nu-ţi este îndeajuns în a ta beznă, noi vom aprinde mai multe, pentru a vedea şi pentru a găsi drumul, dar şi pentru a nu o lua pe drumul greşit la răscrucea acestor ani.
Chiar dacă este în zadar mesajul, de aici din spatele munţilor îţi ţinem pumnii şi te încurajăm pentru revenire, sau în caz contrar ne conformăm cu ideea ta bizară, de a rămîne separat de noi.
Cu multă afecţiune şi răbdare,
foştii colegi de "celulă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu