 |
| Catedrala unde este înmormîntat Papa Ioan Paul al II-lea |
Acuşi sunt două luni de cînd mă aflu în ţara lui Chopin, a
lui Ioan Paul al II-lea, a credinţei, a frumuseţii, şi a antitezei puritate - suferinţă.
Două luni în care am făcut cunoştinţă cu o altă cultură, una dinamică şi în acelaşi timp molcomă, cu mulţi, mulţi pitici, cu
locul unde Al Doilea Război Mondial a început şi cu cel unde au avut loc primele revolte anticomuniste conduse de Lech Walesa, cu Oskar Schindler în propria fabrică, cu un centru religios puternic, cu o grandioasă Operă, dar şi cu liniştita mare Baltică. Am admirat la fiecare monument de comemorare a eroilor şi la fiecare clădire refăcută după bombardamentele din anii '40 cum au reuşit polonezii să renască din propria
cenuşă. O pasăre Phoenix nordică i-aş spune.
 |
| Muzeul Frederic Chopin |
Sunt două luni în care am învăţat să privesc lucrurile într-un alt mod, să mă minunez de stilul vestimentar specific - chiar dacă Varşovia intră şi ea în rîndul oraşelor cosmopolite, am învăţat să fac diferenţa dintre "turişti" şi oameni ai locului - să gătesc muuuuult, să fiu mai răbdătoare decît sunt, să deschid ochii dimineaţa la 7 jumătate în drum spre facultate fără nicio picătură de cofeină (cîteodată :D) în sînge şi să mă lupt în unele zile cu noul meu prieten temporar, Nimic. De ce spun asta? Păi aici nu ai voie să ai mai mult de 30 ECTS, adică cinci cursuri pe semestru (nici nu au în engleză prea multe), dar dacă vrei să înveţi mai mult nu îţi dau voie, ceea ce mi se pare "wow!". La "Cuza" mă puteam duce la cît cursuri aveam chef, numai timp să fi avut de ele. Oricum, timpul liber îl dedic diferitelor activităţi, cum ar fi: spectacole de operă, excursii, citit, muzee, teatru şi unor alte două cursuri la care nu sunt înregistrată, dar la care profesorii au fost binevoitori să mă primească. Unul e de literatură poloneză şi celălalt de fotografie, dacă primul curs e în engleză, al doilea e într-o
frumoasă limbă cu multe "sz"-uri, "rz"-uri şi alte litere puţin ciudate, adică e în poloneză. Nu pot să spun că nu înţeleg nimic, ideile principale le prind din zbor, deoarece între limba română şi cea poloneză sunt destule similarităţi şi aici mă refer la cuvinte, se scriu diferit, dar se citesc aproximativ la fel. În curînd acestor două cursuri
facultative se va adăuga şi al treilea curs datorită unei frumoase poloneze cu ochi albaştri, Natalia, care m-a chemat să merg cu ea la "documentary photography", curs pe care s-a oferit să mi-l traducă, abia aştept!
În ceea ce priveşte vremea, această mică mama Rusie
ca să-şi demonstreze că numele i se cuvine cu adevărat a primit chiar cu
o lună mai devreme hainele de iarnă. Zăpada i-a venit fix pe corp în dimineaţa zilei
de 27 octombrie, zi în care şi frigul, ba nu FRIGUL s-a făcut comod ca la el
acasă. Acum ploaia asta mocănească şi vremea mohorîtă îmi aduc în minte ploile de pe vîrful munţilor, ploile descrise în cărţile lui Medeleanu în care Olguţa, Monica şi Dănuţ se lăfăiau. Cum ar zice Caragiale "Sunt vechi dom'le"!
Sunt veche într-o lume la fel de veche şi în acelaşi timp în continuă schimbare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu