[AltIasi] Cvartetul Ad Libitum si cei trei menestreli: Haydn, Stravinski si Borodin

Daca la sfarsitul saptamanii trecute (14 iunie 2012) unii dintre noi (studentii) eram epuizati din cauza sesiunii, concertul Cvartetului Ad Libitum de la Filarmonica din Iasi a venit precum o briza revigoranta a Marii Negre. Prin intermediul acestuia, membrii Cvartetului (cu care ati devenit familiarizati deja) au lansat in Iasi primul lor album in noua formula, intitulat "Primus". Obisnuita fiind de la concertele anterioare cu Beethoven, Sibelius si Mozart, cei trei compozitori pe care i-au abordat au fost de-a dreptul uluitori! Joseph Haydn a fost precum linistea dinaintea furtunii, cu suieraturi melodice de vant, cu valuri line, ca mai apoi aceasta acalmie sa fie zdruncinata de nebunia dezlantuita a creatiei lui Igor Stravinski, rolul de barca salvatoare revenindu-i lui Alexandr Borodin.

Cvartetul Ad Libitum

Asa cum probabil v-ati obisnuit, violoncelistul Cvartetului, Filip Papa, mi-a explicat in randurile ce urmeaza cum sta treaba cu acele ciupituri violente ale coardelor, mi-a vorbit despre un duel muzical si despre evolutia lor ca grup din februarie pana acum cu Alexandru Tomescu ca prim violonist. 

"Aceasta lucrare de Stravinski este simplitatea absoluta, are cateva efecte foarte bine scrise prin care reuseste sa aduca un univers fantastic" 

Giorgiana Astefanei: A fost foarte interesanta simbioza creata intre Haydn, Stravinski si Borodin! Pe tot parcursul concertului am avut impresia ca sunt prinsa intr-o furtuna pe mare, ce s-a domolit cu un final apoteotic. Borodin (Cvartetul nr. 2 in re major) mi-a dat impresia de apus pe mare. Crezi ca era publicul pregatit pentru Stravinski?

Filip Papa: In general publicul iesean ar trebui sa fie pregatit pentru o muzica ca a lui Stravinski, Shostakovich sau compozitori care de altfel sunt moderni. Spre exemplu, piesa lui Stravinski este scrisa acum aproape 100 de ani, ea este o piesa aproape clasica, ce ar trebui sa intre intr-un repertoriu clasic cum sunt cvartetele de Bela Bartok, primele fiind compuse in 1911 in aceeasi perioada urmand pana in 1940 si ceva. Este o muzica fantastica, atunci a fost pentru prima data cand muzica a fost scrisa in aceasta maniera. Este o incercare si un experiment ce se pare ca a schimbat istoria componistica muzicala. Sunt piese compuse atunci, dar care astazi sunt la fel de moderne.

G.A.: Chiar in pauza din timpul concertului cand ati lansat albumul "Primus" i-ai pus pe melomani sa se gandeasca la cat de moderne sunt, mai ales ca peste doi ani implineste centenarul.

F.P.: Da, peste doi ani se-mplinesc 100 de ani de la compunerea acestei lucrari. Nu trebuie sa ne speriem! Astazi lucrarile compuse de catre compozitori moderni contemporani suna la fel doar ca au un limbaj mult mai complicat. Ei complica foarte foarte mult cu niste notatii tehnice, in asa fel incat cand deschizi partitura zici „Doamne Dumnezeule asa ceva nu se poate canta niciodata! Este mult prea greu, mult prea complicat!”. Iti ia un timp enorm ca sa descifrezi aceasta partitura, ca mai apoi sa observi ca muzica moderna este foarte simpla, nu este nimic complicat.

G.A.: Publicul empatizeaza cu muzica moderna contemporana?

F.P.: Sunt publicuri care sunt pregatite si sunt festivaluri de muzica moderna, contemporana la care vine un public special. Eu zic ca noi - prin integrala cvartetelor de Bela Bartok care s-a cantat pentru prima data in Iasi – am inceput sa obisnuim publicul cu acest gen de muzica si trebuie sa aducem si noi si orchestra macar la doua concerte cate-o lucrare in acest stil modern, tocmai pentru ca antiteza muzicii moderne cu muzica de Haydn sau Borodin sa faca reprezentatia mai savuroasa.

Alexandru Tomescu,
vioara I

G.A.: Daca imi amintesc bine Alexandru Tomescu a cantat ceva de Bartok la inceputul lunii martie a anului acesta.

F.P.: Da, a cantat Concertul nr. 2 de Bela Bartok, care este un concert celebru si de o complexitate absolut geniala, insa aceasta lucrare de Stravinski este simplitatea absoluta, are cateva efecte foarte bine scrise prin care reuseste sa aduca un univers fantastic.

G.A.: Muzica lui pare a fi rupta din filmele horror, prin acea ciupire violenta a coardelor, am ramas placut impresionata de „puterile” pe care le detine un instrument cu coarde!

F.P.: Prima piesa cantata evoca un dans cantat de un menestrel dintr-o epoca medievala unde prima vioara are o indicatie „sur la touche”, adica pe tastiera si in toata lungimea arcusului in piano, astfel incat vioara sa nu sune a vioara. Suna foarte infundat si ciudat precum un instrument arhaic, sa zicem ca o viela, in timp ce vioara a II-a are niste interventii in fortissimo foarte violente, ca un caine care latra, e ceva acolo care te sperie. Urmeaza viola care are niste pizzicati (pizzicato) in nuanta de mezzoforte, foarte ciudate ce vor sa aduca cu un instrument de percutie si violoncelul care este ca o toba mare, sparta si falsa ce are nuanta de forte. Fiecare instrument are o nuanta diferita, adica noi cantam pe patru planuri diferite ca intensitate si din acest motiv sunt foarte bine puse in evidenta fiecare dintre voci, poti sa le individualizezi perfect pe parcursul unei reprezentatii.

"Haydn insusi spunea ca o tema adevarata trebuie sa poate fi interpretata fara acompaniament si toata lumea sa-si dea seama de frumusetea ei si de cum suna ea in fapt."

G.A.: Am ramas putin dezamagita de aceasta data din cauza faptului ca foarte multe scaune au ramas goale. Avand in vedere ca albumul „Primus” a fost foarte bine receptat in tara si a primit o multime de cronici pozitive, la Iasi evenimentul nu a atins poate nici pe jumatate anvergura pe care a avut-o in Bucuresti, spre exemplu. E totusi orasul natal al Cvartetului.

F.P.: Putem pune acest mic insucces al concertului pe seama mediatizarii. Pentru evenimentul din Bucuresti, lansarea acestui compact disc de pe 22 aprilie, au fost lipite in oras 10 000 de afise si evenimentul a fost mediatizat intens cu cel putin o luna inainte pe toate canalele media. In plus oamenii au fost invitati sau mai bine spus, s-a intrat pe baza de invitatii, nu au fost puse in vanzare bilete la vreo casierie ci au fost facute invitatii contra cost. Au existat si invitatii pentru care s-a platit spaga (rade), adica s-au cumparat la pret dublu cu 200 de lei in loc de 100 de lei cat a costat o invitatie. In momentul in care noi sustinem un concert la Iasi, Filarmonicii ii revine sarcina de a se ocupa de mediatizare. Avand un spatiu limitat de afisaj este normal sa fie foarte greu sa faci un eveniment de genul acesta cunoscut. Cu toate acestea, multumesc publicului care dupa parerea mea, sub auspiciile acestei calduri si finalului de stagiune, zic ca a fost suficient. Oricum, a fost la concert exact cine trebuia sa fie!

Serban Mereuta,
vioara a II-a

G.A.: Cum de nu ati cantat ceva de pe album, dat fiind ca ati lansat acum albumul „Primus” in noua formula?

F.P.: Pentru ca albumul pe care l-am lansat este de fapt primul nostru concert pe care l-am avut la Iasi, de asta nu am cantat nimic. Sigur ca, in locuri in care nu am cantat acest album ci l-am lansat la Sibiu la Bucuresti, am dat la bis cate-o bucatica din una dintre lucrarile pe care le avem pe album.

G.A.: In ceea ce priveste partea in care ati interpretat Cvartetul in FA major op. 3 nr. 5 de Haydn, acesta m-a dus cu gandul la Concertul in SOL major pentru vioara si orchestra sustinut de Eugen Sarbu in aprilie, poate datorita jovialitatii si impecabilitatii interpretarii lui.

F.P.: Ai facut o paralela foarte buna intre aceste doua lucrari, nu stiu cum ti-a iesit, dar chiar este extraordinar! Aceste doua lucrari Concertul pentru vioara in sol major si Cvartetul op. 3 nr. 5 al serenadelor sunt foarte asemanatoare, deoarece au partile lente ca niste niste arii. Ele pot fi cantate de sine statator cum a facut Eugen Sarbu, sau cum oferim noi doar Serenada deseori la bis. Sunt niste lucrari concepute in jurul unor parti superbe. Haydn insusi spunea ca o tema adevarata trebuie sa poate fi interpretata fara acompaniament si toata lumea sa-si dea seama de frumusetea ei si de cum suna ea in fapt. De exemplu, Beethoven nu are aceste caracteristici de asta el a si fost criticat ca este compozitorul care nu a scris teme muzicale, desi mi se pare o aberatie sa spui asa ceva despre el! Pe de alta parte, daca iei o tema dintr-un cvartet de Beethoven, daca nu ai armonia, nu-ti sugereaza nimic, ea nu este o arie, o tema pe care sa o poti fredona pe strada. Ea doar acompaniata de instrumente, de orchestratie iese in evidenta, iar in momentul acela iti dai seama ca este o tema.

G.A.: Acea ciupire la Stravinski ce procedeu muzical defineste? Mi s-a parut extraordinara!

F.P.: Pizzicato. Coarda se ciupeste cu degetul si are un sunet mai pregnant, mai percutant imitand un instrument de percutie. A existat si o ciupire la sfarsitul partii a doua care are si o plesnitura la mijloc, adica coarda este ciupita de jos in sus in plan vertical si cand revine atinge tastiera (partea de lemn a instrumentului) pe care cantam cu degetele, producand o plesnitura foarte puternica. Acest pizzicato se numeste pizzicato bartokian, a fost inventat de Bartok dupa ce a fost compusa aceasta piesa. Deci, acest pizzicato l-am introdus eu acolo, nu a fost scris de Stravinski. Mie mi s-a parut ca se potriveste mult mai bine si ca socheaza mult mai mult si atunci mi-am permis sa interpretez un pizzicato bartokian. Cred ca Stravinski s-ar fi bucurat daca ar fi auzit.

G.A.: In seara aceasta am simtit ca violoncelul a fost foarte bine pus in valoare, nu stiu de ce dar parca a dominat cvartetul.

F.P.: Pentru ca in cvartetul de Borodin el este pus in valoare formidabil de catre compozitor prin melodica lui definitorie, dar exista si o alta explicatie. Adrian Berescu avea un stil extrem de subtil, nu se putea pune nimeni cu el, n-aveai cum sa-l ajungi. El se exprima pe instrument de o normalitate iesita din comun in asa fel incat te subjuga prin aceasta sensibilitate si nu aveai nevoie sa demonstrezi nimic celorlalti. Alexandru are un alt tip de personalitate, una dominatoare, el vrea sa-si puna in evidenta expresivitatea debordanta iar in momentul in care il ai alaturi, esti obligat sa faci si tu acelasi lucru, pentru ca daca nu, devii subsidiar ceea ce intr-un cvartet nu se poate.

G.A.: Imi pare a fi un fel de duel...

F.P.: Exact, poate fi numit un fel de duel muzical. Acest lucru nu conduce decat spre un alt fel de interpretare pe care cred ca colegii nostri care ne-au ascultat atata timp in formula veche si acum ne asculta de destula vreme cu Alexandru Tomescu isi dau seama, fiecare in sinea lui, de turnura pe care a luat-o personalitatea Cvartetului Ad Libitum de la venirea lui Alexandru. Sigur s-a schimbat! Eu, impreuna cu Alexandru am cantat si avem si un disc impreuna inregistrat cu dublu concert de Brahms in care se-ntampla acelasi duel: eram la Bucuresti el canta cu vioara Stradivarius, dominand extraordinar si care pe parcursul concertului se upgradeaza, suna din ce in ce mai bine. In cazul in care nu ai si tu un instrument de o valoare cat de cat apropiata nu-ti ramane decat sa apelezi la expresivitate.

"Acum Alexandru Tomescu vine, isi aduce personalitatea lui, noi ne asezonam cu el, el se asezoneaza cu noi si rezulta ceva care este putin diferit ca inainte"

Bogdan Bisoc,
viola

G.A.: Stiu ca inainte aveati un repertoriu de cateva sute de lucrari, avand in vedere ca pana acum i-ati cantat pe Beethoven, Sibelius, Haydn, Stravinski, Borodin, Mozart lucrarile carui compozitor urmeaza a fi interpretate si cum le alegeti?

F.P.: Repertoriul Cvartetului Ad Libitum facut in 25 de ani probabil ca nu-l vom recupera niciodata si din acest motiv nu pot spune ca sunt trist, chiar sunt bucuros. Intr-un repertoriu de aproximativ 300 de lucrari pe care le-am interpretat, probabil ca sunt cel putin 100 pe care dupa ce le-am cantat as fi vrut sa nu le mai cant vreodata. Spre exemplu, Cvartetul Amadeus dupa 30 de ani de activitate isi permiteau sa nu mai cante decat Haydn, Beethoven, Mozart, Schubert si Brahms, ei nu mai cantau Borodin. Isi permiteau sa interpreteze doar lucrarile acestor titani.Pot sa spun ca in urmatorii doi ani vor fi reluate cvartetele de Ravel, Brahms, toate cvartetele de Beethoven, vrem sa refacem integrala cvartetelor de Beethoven, de Mozart, o parte din cvartetele de de Schubert cu „Fata si moartea” care este probabil cea mai frumoasa lucrare ce s-a scris vreodata!

G.A.: In primul nostru interviu, mi-ati spus ca vreti sa reveniti pe scena romaneasca pe usa din fata? Cat de bine s-a intamplat acest lucru?

F.P.: Eu cred ca a fost foarte bine si din punctul de vedere al nostru si din punctul de vedere al muzicienilor, al criticilor si al publicului, adica in aceasta jumatate de an dupa ce am pastrat un moment de cateva luni de reculegere am realizat lucruri in plan mediatic si in plan interpretativ remarcabile, dar in primul rand in media, in a ne face cunoscuti publicului din tara. Noi nu am marsat pe acest lucru in vechea formula pentru ca aveam o oarecare demnitate, mi se pare ca la un moment dat, prost inteleasa de catre noi, aceasta demnitate de a nu te duce sa cersesti si sa te milogesti „dom’le vreau si eu sa cant la Bucuresti”, pentru ca era normal sa cantam la Ateneu, la Sala Radio, dar nu ne chema nimeni. Nu vroiam sa ne bagam in seama, eram cunoscuti in strainatate cantam acolo si, ca atare, eram foarte multumiti. Acum am reusit sa avem acest succes in plan media nu cersind, ci fiind chemati, datorita lui Alexandru Tomescu, care era deja cunoscut in aceasta lume si deodata Cvartetul Ad Libitum a inflorit. Pe usa din fata eu ma refeream in plan interpretativ, al cantatului pur la instrument, eu stiu cel mai bine cat de bine cantam acum, cat de mult am recuperat sau cand vom recupera 100% ceea ce am pierdut. Eu stiu cel mai bine treaba asta, pe care nu o voi spune nimanui. In sufletul meu stiu exact ceea ce se petrece!


G.A.: Exceptand turneul din Olanda pe care l-ati avut in toamna, stiu ca in vara va urma un turneu din acesta prin tari straine, unde ar fi publicul mai pretentios? Mai ales ca si inainte cand traia Adrian Berescu, voi ati avut astfel de turnee in strainatate? 
F.P.: In Olanda, unde am efectuat deja un turneu cu Alexandru si am fost foarte bine primiti. Oamenii nu-si dau seama daca acum noi cantam mai bine sau mai prost decat cu Adrian, nu-si poate da seama nimeni de asta si aici nu ma refer numai la publicul neavizat. Problema lor este daca le place sau nu. Si le-a placut.

G.A.: Sa-nteleg ca nu s-a schimbat cu nimic felul in care cantati inainte cu Adrian Berescu cu cel de acum? 

F.P.: Schimbarea primului violonist intr-un cvartet este cel mai simplu de realizat. Daca ar fi fost vioara a doua, viola sau violoncelul asta ar fi destabilizat intr-un mod dramatic cvartetul, pentru ca acest motor al cvartetului este format din aceste instrumente, in special din vioara a II-a si viola. Daca unul dintre cele doua ar fi inlocuit ar fi teribil de greu de refacut, motorul nu ar mai functiona niciodata, daca nu ai aduce un instrumentist care sa aiba o experienta similara intr-un alt cvartet, nu ai mai putea sa refaci o asemenea perfectiune. Acum Alexandru Tomescu vine, isi aduce personalitatea lui, noi ne asezonam cu el, el se asezoneaza cu noi, rezulta ceva care este putin altfel ca inainte, dar cu aceeasi perfectiune tehnica. Nu vom canta niciodata la fel, asa cum cantam cu Adrian, asa ceva nu se poate! Trebuie sa canti dupa personalitatea primului violonist.


Cel mai greu lucru pentru om, care este o creatie divina, unica, este sa faca doua lucruri identice. De aceea actul de creatie este unic, plus intuitia care te face sa canti intr-un fel creativ. Lasa-ti intuitia sa zboare si canta o data cu ea, spontan, diferit. Aceasta spontaneitate va face ca actul muzical sa fie unic.

Interviul poate fi vizualizat si pe site-ul AltIasi accesand urmatoarea adresa: http://www.altiasi.ro/muzica/cvartetul-ad-libitum-si-cei-trei-menestreli-haydn-stravinski-si-borodin