Levitație

Ai simțit vreodată că sufletul îți va plesni de atîtea amintiri și gînduri? 

Ai fost vreodată într-o stare din aia de comă, dar nu una biologică, ci una ce se aseamănă cu o stare infinită de neputință? 

Ai visat vreodată că Luna se stinge la mijitul zorilor? 

Ai ținut vreodată în tine un gînd ce în jocul lui frenetic se frămînta pe buze să iasă la iveală? 

Coincidența revederii neașteptate a unei persoane m-a făcut să-mi amintesc de răspunsurile acestor întrebări. Despărțirea de aceasta însă, mi-a dat o stare de recunoștință a ceea ce a fost odată. 

Mă simt ca devi a lui Mircea Eliade cu noduri în gît, dar cu o imensă stare de bine. Chiar dacă TU nu vei avea ocazia să-mi citești rîndurile, mă simt obligată să scriu despre tine, Micule Geniu! M-am temut dintotdeauna de acea îmbrățișare de despărțire. Astăzi se pare că s-a mai adăugat un adio în minte și în suflet. Nu un "adio, deci pe curînd", ci un "adio" pe care l-aș numi ancestral. Istovită de puteri îmi amintesc cu drag de acele versuri în stil eminescian și siropos pe care (mi) le scriai în perioada frumoasă și lipsită de griji a ta, a mea. De acele cuvinte "sfătoase" încărcate cu termeni din genetică de la miez de noapte mi-e dor! Lungă e noaptea, scurtă e viața. Nu mai simt bătaia inimii tale de copil. 

Mă sperie gîndul că nu te voi mai revedea! Pînă azi am fost aproape unul de celălalt, nu mă interesa ce faci, ce mănînci la prînz sau cu cine te-ai mai întîlnit pe stradă, fiindcă te știam acolo. Acum adverbul acesta de loc a devenit un alt acolo, un acolo definitiv, fără cale de întoarcere. Și o să-mi fie teribil de dor de tine! 

Acum ultima privire încununată de zîmbetul tău inocent încriptat pe vecie luminează obscurul din al meu suflet. Voi păstra stihurile tale, așa cum maicile își țin singura fotografie cu părinții în loc ascuns numai de ele știut.

A mea ultimă zi din viaţă 
Ţie eu ţi-aş oferi-o 
De nimic nu îmi mai pasă, 
Doar să-ţi fie ţie bine.


Te-aș chema, deoarece azi m-am simțit din nou copil, al cărui suflet pur și inocent se citește de la primul clipit din pleoape.