Paganini şi-ale lui Capricii la Iaşi

Aula Magna "Mihai Eminescu" a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi (UAIC) a găzduit între ai săi patru pereţi încărcaşi de şoaptele spectatorilor dornici să iasă din cotidian, un inedit concert pentru vioară solo sub magia arcuşului mînuit de binecunoscutul violonist Alexandru Tomescu. Spectacolul a început în jurul orei 18:00, în ziua de marţi 11 octombrie, şi a ţinut puţin peste o oră.

Printre feţe pudrate, perle şi fracuri m-am furişat în spatele aulei pentru a fi ochi şi urechi la ceea ce avea să urmeze: un eveniment marca Banca Naţională a României (BNR). La puţin timp sala a fost aproape plină, forfotind frenetic.

Acest recital a făcut parte din seria de manifestări organizate de BNR în colaborare cu UAIC dedicate "Zilelor Culturale ale Băncii Naţionale a României", care a sărbătorit anul trecut 130 de ani de la înfiinţare. Chiar dacă sună puţin (prea) formal ceea ce am spus mai devreme, concertul a fost unul (chiar) reuşit prin intermediul căruia auditoriul s-a transpus cu succes în perioada elegantă şi romantică a lui Paganini.

Împins de talent Alexandru Tomescu a păşit pe scenă sfios frecîndu-şi arcuşul de vioara care i-a adus renume. După cuvinte învolburate de emoţii, deţinătorul Stradivariusului care a aparţinut violonistului Ion Voicu a adus la cunoştinţă publicului legendele din spatele celor 24 de Capricii ale lui Niccolo Paganini, din care a interpretat doar douăsprezece: "după cum se ştie «Capriciile» lui Paganini reprezintă una din cele mai grele partituri pentru vioară scrise vreodată în care întîlnim toate tehnicile de virtuozitate ce au obsedat generaţii întregi de compozitori precum Liszt sau Brahms".

De-alungul celor 12 capricii pe care acesta le-a interpretat am trecut prin mai multe ipostaze cu care Paganini s-a jucat şi le-a aranjat în aşa fel încît la final „să vedem luminiţa de la capătul  tunelului” (Capriciul nr. 20). Dacă autorul a numerotat ceea ce a compus, Alex Tomescu a vrut să facă o legătură cu lumea (i)reală numindu-le: „Cearta”, „Rîsul Diavolului”, „Fanfara” (are durata cea mai scurtă din toate, un minut maximum), „Exorcizarea”.

În ceea ce priveşte dragostea sa pentru muzică, acesta a comparat-o cu acea senzaţie pe care omul o are atunci cînd face bungee jumping: "de fiecare cînd pregătesc capriciile lui Paganini mă încearcă o senzaţie de pericol iminent. Ştiut este că acestuia îi plăcea să se joace foarte mult cu vioara, astfel încît într-una dintre compoziţii apare legenda măgarului. (...) Mai exact Paganini introduce sunete care redau cimpoiul, flautul şi chiar răgetul unui magar." Magia împărtăşită prin sunetele viorii i-a făcut pe cei din public inconştient să-şi ţină respiraţia sau să respire în ritmul notelor fie că era unul alert sau calm.

Finalul recitalului a adus cu el şi un cantec vechi piemontez, un fel de bonus ca să-l numesc aşa, prin care am putut observa o uşoara ciupire a corzilor precum a acelora de la chitara şi o urcare apoteotică, aducînd cu o ea o mare de aplauze ce nu se mai termina. A fost un eveniment de succes!

O altă sferă în Hand

Băieţii de la Alternosfera au concertat pentru a doua oară anul acesta în Iaşi

Cu „flori de mai” şi-au făcut din nou apariţia pe scena ieşeană la sfarsitul lunii mai a anului acesta, cei ale căror versuri se imprimă în pereţii barurilor de rock şi în minţile fanilor. Prima repetiţie a formaţiei Alternosfera a avut loc în urmă cu 13 ani, pe 13 decembrie în garajul nr. 511 din Chişinău. De aici şi numele primei lor melodii "Oraşul 511", dar şi primului lor album  lansat în mai 2005

În jumătate de an aceştia au cîntat de trei ori în Iaşi. Acest lucru a fost făcut posibil se pare, datorită fanilor care-i vor aici. Aflaţi într-un turneu de promovare al noului album „Virgula” „alternosferiştii” au poposit sîmbăta trecută într-un local micuţ, încărcat de acorduri de chitară,   încîntînd publicul cu ale lor „wamintiri”.

Atmosfera a fost încălzită de cei de la RAVA care au urlat frenetic „feel you!”, solistul Lucian Curelariu spunînd ce e de fapt în „inima lui”: „Dă sunetul mai tare, nu mă aud. Aşa, e mai bine acum”. Replica sa a întîmpinat mulţi dintre cei veniţi acolo, fiind repetată de mai multe ori. O faţă înnegrită de creion şi rimel ţipă la urechea celui care stă cu ea, de asemenea negru din cap pînă în picioare: „Sunetul e prost, nu-nţeleg versurile”. Tricourile cu cap de mort şi cu mesaje sataniste par a nu lipsi de la nici un concert rock. În faţă, lîngă scenă, fanii formaţiei de peste Prut poartă tricouri cu numele ei.

Chemările publicului pentru ca cei din Alternosfera să vină odată pe scenă să cînte, i-au făcut pe membrii formaţiei RAVA să-şi încheie repertoriul mai repede, decît scria în program. Prin  replica de final a solistului s-a înţeles faptul că ei recunosc că cei din Republica Moldova sunt mai buni decît ei: „Cei de la Alternosfera se vor bucura de un asemenea public iubitor.” Veniţi din „Groapa Marianelor” membrii formaţiei basarabene au început să cînte la miezul nopţii cu ai lor „ochi de plumb”. „Am fost la concertul lor în Dublin, a fost super full, dar nu le ştiam versurile”, de data asta cu toate melodiile învăţate pe de rost, Vasilica îngîna împreună cu Marcel Bostan ce „îi uneşte, îi şi desparte”.

Publicul metamorfozat parcă „în prag de amurg” se bîţîie pe „drumurile lor de noroi”, urmărind cu mare atenţie gesturile şi cuvintele de pe buze ale solistului. „E a treia oară cînd vin la un concert de-al lor, de fiecare dată sunetul m-a dezamăgit, vreau să văd dacă de data asta e mai reuşit”, în spatele meu o voce sprijinită de un stîlp îi spune urechii drepte a unui spectator. Atmosfera se-ncinge cînd Marcel se plînge că „i-a furat femeia nordul”, spunînd cum îi joacă pe retină stropii de lumină atunci cînd cu frică în mădulare prevesteşte: „în casa pustie, în zori am să mor”. Ţipetele fanilor de a cînta „Oraşul 511” îi fac pe membrii formaţiei să îi poarte prin Teheran, Beijing, Orleans, în „urmărirea unui asasin” cu a lor melodie „Ploile nu vin” aterizînd cu „Avionul” nu în „Închisoarea albă” ci în oraşul în care „Alternosfera te cheamă, Alternosfera te-ndrumă”.  După aproape două ore de „mariane flori” şi „wamintiri” programul pare a se fi încheiat. După ce au cîntat de două ori în bis-uri, membrii formaţiei erau epuizaţi astfel încît în ciuda laitmotivului acelei seri „Oraşul 511” au încheiat seara. „Într-un concert publicul face programul. Ar fi urît din partea lor dacă nu cîntă şi melodia cerută, «Închisoarea albă». Au cîntat două bis-uri, dar la Rock’n Iaşi au cîntat trei. E clar că publicul îi vrea”, îmi spune Laura la ureche în timp ce băieţii de la Alternosfera stăteau în ventilator şi se ştergeau de transpiraţie.

Întristînd fanii prin faptul că nu au cîntat şi a treia oară, au spus că la următorul concert pe care-l vor avea în Iaşi în toamna acestui an, vor încerca să cînte mai mult. Versurile „Wamintirilor” duduiau la ieşirea din bar, se pare că melodia cea mai cunoscută i-a întîmpinat pe băieţi în tocul uşii de afară.