O altă sferă în Hand



Băieţii de la Alternosfera au concertat pentru a doua oară anul acesta în Iaşi




Cu „flori de mai” şi-au făcut din nou apariţia pe scena ieşeană la sfarsitul lunii mai a anului acesta, cei ale căror versuri se imprimă în pereţii barurilor de rock şi în minţile fanilor. Prima repetiţie a formaţiei Alternosfera a avut loc în urmă cu 13 ani, pe 13 decembrie în garajul nr. 511 din Chişinău. De aici şi numele primei lor melodii "Oraşul 511", dar şi primului lor album  lansat în mai 2005




În jumătate de an aceştia au cîntat de trei ori în Iaşi. Acest lucru a fost făcut posibil se pare, datorită fanilor care-i vor aici. Aflaţi într-un turneu de promovare al noului album „Virgula” „alternosferiştii” au poposit sîmbăta trecută într-un local micuţ, încărcat de acorduri de chitară,   încîntînd publicul cu ale lor „wamintiri”.

Atmosfera a fost încălzită de cei de la RAVA care au urlat frenetic „feel you!”, solistul Lucian Curelariu spunînd ce e de fapt în „inima lui”: „Dă sunetul mai tare, nu mă aud. Aşa, e mai bine acum”. Replica sa a întîmpinat mulţi dintre cei veniţi acolo, fiind repetată de mai multe ori. O faţă înnegrită de creion şi rimel ţipă la urechea celui care stă cu ea, de asemenea negru din cap pînă în picioare: „Sunetul e prost, nu-nţeleg versurile”. Tricourile cu cap de mort şi cu mesaje sataniste par a nu lipsi de la nici un concert rock. În faţă, lîngă scenă, fanii formaţiei de peste Prut poartă tricouri cu numele ei.

Chemările publicului pentru ca cei din Alternosfera să vină odată pe scenă să cînte, i-au făcut pe membrii formaţiei RAVA să-şi încheie repertoriul mai repede, decît scria în program. Prin  replica de final a solistului s-a înţeles faptul că ei recunosc că cei din Republica Moldova sunt mai buni decît ei: „Cei de la Alternosfera se vor bucura de un asemenea public iubitor.” Veniţi din „Groapa Marianelor” membrii formaţiei basarabene au început să cînte la miezul nopţii cu ai lor „ochi de plumb”. „Am fost la concertul lor în Dublin, a fost super full, dar nu le ştiam versurile”, de data asta cu toate melodiile învăţate pe de rost, Vasilica îngîna împreună cu Marcel Bostan ce „îi uneşte, îi şi desparte”.

Publicul metamorfozat parcă „în prag de amurg” se bîţîie pe „drumurile lor de noroi”, urmărind cu mare atenţie gesturile şi cuvintele de pe buze ale solistului. „E a treia oară cînd vin la un concert de-al lor, de fiecare dată sunetul m-a dezamăgit, vreau să văd dacă de data asta e mai reuşit”, în spatele meu o voce sprijinită de un stîlp îi spune urechii drepte a unui spectator. Atmosfera se-ncinge cînd Marcel se plînge că „i-a furat femeia nordul”, spunînd cum îi joacă pe retină stropii de lumină atunci cînd cu frică în mădulare prevesteşte: „în casa pustie, în zori am să mor”. Ţipetele fanilor de a cînta „Oraşul 511” îi fac pe membrii formaţiei să îi poarte prin Teheran, Beijing, Orleans, în „urmărirea unui asasin” cu a lor melodie „Ploile nu vin” aterizînd cu „Avionul” nu în „Închisoarea albă” ci în oraşul în care „Alternosfera te cheamă, Alternosfera te-ndrumă”.  După aproape două ore de „mariane flori” şi „wamintiri” programul pare a se fi încheiat. După ce au cîntat de două ori în bis-uri, membrii formaţiei erau epuizaţi astfel încît în ciuda laitmotivului acelei seri „Oraşul 511” au încheiat seara. „Într-un concert publicul face programul. Ar fi urît din partea lor dacă nu cîntă şi melodia cerută, «Închisoarea albă». Au cîntat două bis-uri, dar la Rock’n Iaşi au cîntat trei. E clar că publicul îi vrea”, îmi spune Laura la ureche în timp ce băieţii de la Alternosfera stăteau în ventilator şi se ştergeau de transpiraţie.

Întristînd fanii prin faptul că nu au cîntat şi a treia oară, au spus că la următorul concert pe care-l vor avea în Iaşi în toamna acestui an, vor încerca să cînte mai mult. Versurile „Wamintirilor” duduiau la ieşirea din bar, se pare că melodia cea mai cunoscută i-a întîmpinat pe băieţi în tocul uşii de afară.

Hai cu filmul, fii în trend!


Serile Filmului Românesc este un eveniment marca Asociația Studenților Jurnaliști din Iași în care pelicule româneşti vor fi "disecate" împreună cu regizorii şi actorii lor în perioada 9-13 mai! Este un must go al ultimei luni de primăvara! Fii şi tu în trend!

LUNI, vom fi în "Pădurea Spânzuraţilor" împreună cu Victor Rebengiuc "După ea", iar în final vom acorda "Medalia de onoare" acelora ce au pierdut întreaga zi la film.

MARŢI, vom afla cine e "Cel mai iubit dintre pământeni" al lui "Tanti", în regia lui Şerban Marinescu. Invitaţii acestei zile vor fi regizorul şi actorii Mircea Silaghi şi Constantin Puşcaşu.

MIERCURI, vom fi salutaţi de Dana Voicu şi regizorul Alexandru Maftei în "Buna! Ce faci?".

JOI, avem seara de scurtmetraje.

VINERI, vom fi prezenţi muţi la "Nunta mută" a lui Horaţiu Mălăele împreună cu actorul Tudorel Filimon, cunoscut ca nea Nelu de La Bloc.

Se vor mai organiza o serie de conferinţe, discuţii libere care îi vor avea în centrul atenţiei pe regizorii şi actorii filmelor.

Prima ediție a avut loc în perioada 12-14 mai 2010 în cadrul căreia au rulat filmele Legături bolnăvicioase, Eu când vreau să fluier, fluier şi Tache, dar şi scurt metraje.
În cele trei seri au fost invitaţi regizorii Tudor Giurgiu (Legături bolnăvicioase), Florin Şerban (Eu când vreau să fluier, fluier) şi Igor Cobileanski (Tache şi scurt metraje) care au urmărit alături de cei prezenţi în sala Cinematografului Victoria, începând cu ora 19:00, cele mai de actualitate şi de succes producţii ale lor.

Pentru mai multe detalii intra pe www.serilefilmuluiromanesc.blogspot.com dar şi pe pagina de Facebook.

Un suflet schilodit si poeziile vindecătoare: Ilie Tudor

"duduiau zidurile şi caloriferele de poezie românească..."

Foarte rar mai auzim vorbindu-se despre ororile comunismului, se-ncearcă oare o muşamalizare a istoriei? Poezia din temniţele comuniste a reprezentat din totdeauna un subiect interesant, asupra căruia multe poveşti au fost aduse la cunoştinţă publicului. Doar cîteva asociaţii mai fac lucrul acesta, precum Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, Fundaţia Academia Civică istorii ce au fost aprofundate de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Un documentar de 30 de minute în care foşti deţinuţi politici ca: Aspazia Otel Petrescu, Eugen Dumitriu, Dorina Cristea, Demostene Andonescu, supravieţuitori ai temniţelor comuniste, au vorbit despre poeziile care le luminau viaţa întunecata din timpul detenţiei, în următoarele două ore ale dezbaterii organizate la Facultatea de Teologie o poveste cutremurătoare a fost împletită de către tatăl renumitului cîntăreţ Tudor Gheorghe, Ilie Tudor.

Condamnat politic la 22 de ani de detenţie şi marcat de evenimentele trăite pe parcursul a celor 6 ani cît a făcut în închisoarea din Aiud, nea Ilie Tudor a vorbit în mijlocul sălii arhipline de studenţi însetaţi de cunoaştere, despre cum a ajuns în închisoare şi mai ales despre versurile lui Radu Gyr încărcate de credinţă ce erau scrijelite pe pereţii minţii. Acest efervescent rezultat a fost datorat vieţii spirituale pe care deţinutii au dobîndit-o în închisoare.

"Poezia - e modul de expresie a temniţelor"

Dacă memoria era singura legatură dintre poezie, Iisus şi om, lacrimile reprezentau liantul realităţii dure aproape nesfîrşite. Această comuniune de suferinţă, autoînţelegere reciprocă au făcut ca deţinuţii închisorii din Aiud să comunice prin intermediul codului Morse, dar şi a scoarţelor de săpun, împărtăţindu-şi astfel noile versuri: "pe bucata de săpun scriam 2-4 strofe de baladă pe care nu le ţineam minte, mai apoi le învăţam."

În 2010, Tudor Gheorghe a susţinut la Iaşi un spectacol intitulat "Chemarea păsării de acasă" prin care releva prin cîntecele sale dureri din perioada neagră a istoriei ţării noastre după versurile lui Mircea Micu. "Simt poezia lui, mă simt ca el, dezrădăcinat în propria ţară, departe de tradiţiile în care am crescut, departe de lumea satului care a dispărut, asediat de agresivitatea citadină, în căutarea amintirilor, în căutarea unui orizont liniştitor care nu se întrevede”, susţine maestrul Tudor Gheorghe pe blogul dedicat lui.

Sursa: AltIasi.ro

Prima sesiune

Ora şapte dimineaţa. Iar sunetul deşteptătorului răstoarnă carul meu de vise înhămat cu al somnului cal. După pagini întregi încercate a fi scrijelite pe pereţii minţii mahmure de la ceaţa alcoolică de ieri noapte, dimineaţă totul pare a fi fost în zadar, fără niciun rezultat. Da, este prima sesiune, din primul semestru al primului an de facultate în care stresul fierbe în cuvinte cursurilor căpătate de la colegii binevoitori. Mda, ei au fost prezenţi la discursurile elevate ale dascălilor, în timp ce eu îmi aruncam capul în plapumă după nopţi la rînd pierdute în care fumul înnecăcios  străjuia  intrarea nărilor mele în vînt.  Aceşti măgăruşi dau dovadă de bunătate fără a se simţi ofuscaţi, trag după ei crucea învăţăturii, cea a prezenţei la cursuri a lor, dar şi a celorlalţi bondari ce-au lenevit în plus faţă de ei, ce au chiulit de la munca zilnică fără alte remuşcări. Aveau ei alte munci: le ţineau de urît liliecilor noaptea.


 Peste trei ore prezenţa pe calapod este oblogatorie, fără zgîieli, fără alte încercări de a opri timpul în loc sau de a-l da înainte. Cu o intensă verbozitate îmi tachinez sau mai bines pus îmi enervez colegele de cameră. Îmi obosesc jumătatea de sfert de neuron insomniacă, încercînd s-o ţin  “fresh” cu o delicioasă ceaşcă de ambrozie combinată cu o însemnată doză de cofeină.

Pix negru – bifat, pix albastru – bifat de două ori, foi de examen … hmm, trebuie să mă duc cu cerşitul din nou la colega mea silitoare să mă milogesc să-mi dea o foaie, poate chiar două, cu toate că ştiu sigur că inspiraţia va absenta, fiindcă am uitat-o în barul în care am dat din plete astă noapte, fiţuici – bifat cu pix roşu, orice alte cursuri ajutătoar – lăsate în cămin sub pernă pentru a nu-mi tenta “dejtile” în timpul examenului, mahmureala – prezentă, nu pot scăpa de ea sub nicio formă, telefonul cu internet – bifat şi ăsta.


Aşa s-au desfăşurat zilele sesiunii, paisprezece la număr. Răzbindu-le cu aversitate, semestrul al doilea cu viteza luminii se apropie. Încă de pea cum programul din agendă mi-e încărcat “full” cu alte ore de companie cu liliecii mei.  Am luat toate examenele… 6, 35! Rămîn în cămin şi semestrul acesta! În sesiunea următoare promit solemn că mă pun cu burta pe carte! 


Răsturnînd niţel istoria în Ajunul Noului An

Se spune că în după amiaza ultimei zile a anului, hatmanul chema boierii la Curte pentru vecernie. Domnitorul îi servea, după moda rusească, cu „vutcă” şi, după moda turcească, cu dulciuri şi cafea. Boierii stăteau, însă, cu inimile îngheţate pentru că acum, după capriciul sau înţelepciunea domnitorului, erau reîmpărţite dregătoriile (funcţiile) boiereşti. Boierii cei mari trăgeau cu urechea pe la uşile camerelor domneşti; cei mai mici şedeau ghemuiţi pe scările, beciurile şi prin Curtea palatului.

În zori, cu toţii se pregăteau pentru liturghie (la Iaşi, locul de desfăşurare a ceremonialului de Anul Nou era biserica Sf. Nicolae Domnesc). După slujbă, domnitorul se aşeza pe scaunul domnesc, iar postelnicul (maestrul de ceremonii), anunţa noua împărţire a dregătoriilor. Boierii numiţi primeau caftan şi sărutau mâna domnitorului, făcîndu-i urări şi daruri(blănuri de rîs, ceşti, un lighean şi un ibric); boierii rămaşi fără dregătorie se întorceau acasă unde izbucneau bocetele jupîneselor lor. Ei îşi înnecau amarul în cafele sau tutun şi abia acum cugetau cu amărăciune cum se învîrte roata lumii.


Norocoşii, însă, rămîneau, spre seară, la un ospăţ în Sala tronului unde exista obiceiul plăcintei cu răvaş, servită pe lîngă mîncărurile după reţete nemţeşti, franţuzeşti şi italiene. Plăcinta, coaptă în tavă întinsă, cu straturi subţiri de aluat, avea înăuntru, în diferite locuri, bani de aur şi răvaşe. După ce domnitorul împărţea plăcinta, răvaşele erau citite cu glas tare. În ele era scris: „Beţiv”, „Hapsân”, „Muieratic”, „Poftitor de domnie” etc., iar domnul adăuga cîte un comentariu pentru fiecare, o vorbă de duh, spre hazul şi deliciul adunării.

După ceremonia plăcintei cu răvaş, boierii se puteau întoarce la casele lor, cu gîndul că doar peste cîteva zile, la 6 ianuarie, se întorc iar la Curtea domnească pentru sărbătoarea Bobotezei.